Bună ziua, prieteni!

În principiu, am vrut să mă limitez la observații personale pentru mine și fragmentar pentru cei din jur, dar gândindu-mă încă o dată, am fost de acord cu argumentul unui prieten – oamenii din societatea noastră au nevoie de mai multe informații pentru reflecție și concluzii. Așadar, eu vă voi spune, iar voi să reflectați...

În ultimele două săptămâni, am avut ocazia să particip la două evenimente cu formate diferite, dar similare ca sens – audierile publice organizate de Guvernul Republicii Moldova privind Planul de dezvoltare al țării noastre în contextul obținerii a 1,9 miliarde de euro de la UE și Forumul Economic de la Chișinău, organizat de sectorul privat sub patronajul descendenților familiei regale a României. La ambele am alocat o zi întreagă din timpul meu, la primul eveniment am ascultat cu atenție pe toată lumea, la al doilea – pe jumătate din participanți (datorită faptului că unele panuri se desfășurau simultan, iar eu am ales cele mai interesante pentru mine din perspectiva comparării cu ceea ce auzisem deja).

Concluzia generală din toate acestea – Moldova este fixată într-o stare de neputință. Și asta nu este normal.

La audieri mi s-a părut ciudat să aud sfatul de la economiștii cunoscutului centru de cercetare „Expert-Grup” că condițiile din lume s-au schimbat, iar acum țara noastră trebuie să se concentreze pe... valoarea adăugată! Sincer să fiu, valoarea adăugată a produsului este un concept implicit, dacă vorbim în principiu despre dezvoltarea economică, și un astfel de sfat îl poate da orice student din anii I-II de universitate, dar apoi a fost mai mult – valoarea adăugată a început să fie enunțată de guvern ca parte a noii viziuni de stat (vezi foto de la un eveniment intermediar, preluată din rețea).

Apare o întrebare firească – de ce să aduci ani de zile metodic economia într-o stare fragmentară și cu o creștere a PIB de 0,1%, scoțând succesiv întregi sectoare din funcțiune (în special, agricultura și industria), pentru ca apoi, previzibil, să te afli în turbulență și chiar recesiune și sub influența unui impuls brusc din noua politică economică a SUA, să ajungi la adevăruri elementare, că așa nu se poate trăi? Fără acest impuls, nu se putea înțelege asta? Și că trebuie să ne întoarcem la elementele de bază? Și nu doar atât, ci formând, în același timp, în conștiința maselor senzația de avans? Pe drumul către ce?.. Cuvântul „strategie” nu a fost rostit la audieri, la întrebarea mea „Ce Republică Moldova formăm?” nu a urmat un răspuns conținut.

Și încă o întrebare, pornind de la fotografia anexată cu ministrul economiei al RM – cum se pot lega în secolul XXI într-o singură frază concepte atât de diferite ca nivel de gândire precum „valoarea adăugată” și „inovațiile”? Inovațiile implică deja o economie non-bazată pe materii prime, ci o anumită treaptă de dezvoltare și un zbor al gândirii științifico-tehnice nu la nivelul băncii școlare. Pe fundalul Academiei de Științe a RM distruse, disonanța este deosebit de vizibilă.

A doua ciudățenie a fost că despre dezvoltarea concretă a Moldovei vorbesc cu voce tare puțini. Iar masele – la audieri erau peste 100 de persoane, la forum – peste 500, – pornesc de la ideea освоения бюджетов. Oamenii nu înțeleg ce Republică Moldova formează managerii și societatea, nu există o hartă a proiectelor care să arate clar logica și interconexiunea acțiunilor, nu se vorbește despre efectele pentru RM și poporul ei de la fiecare leu investit în economia moldovenească, nu se formează un sentiment de mândrie pentru propria țară – Republica Moldova în granițele ei recunoscute internațional, în discurs este introdus constant un sentiment de temporaritate și inevitabilitate a dispariției de pe harta lumii prin practici negative – absorbție, distrugere, atac etc., orizontul de planificare al deținătorilor de putere este limitat ani și decenii la intervale scurte ale perioadelor electorale, memoria instituțională este golită de sens, pe baza unei istorii proprii bogate negate a propriului stat de fiecare dată este cultivată o nouă lăstar slabă a beneficiilor instantanee... În final, am obținut nu doar o catastrofă în economie, ci și un eșec demografic, societatea se formează ca niște Ivan care nu-și amintesc rudenia sau ca buruiana rătăcitoare, și vedem nivelul sfaturilor experților nu mai profund decât gândirea studențească.

Aceasta este fundul.

Este căutat sau așa s-a întâmplat după karma cuiva?

Cuvintele „vin banii la noi, cum să-i освоим? O astfel de sumă înspăimântă. Cum să scriem proiecte, ca banii să nu treacă pe lângă noi?” spun că cu o astfel de formulare a întrebărilor, dezvoltarea cu siguranță nu va avea loc. În primul rând, banii ca scop nu conduc niciodată la dezvoltare. Și în al doilea rând, pentru că nu există răspuns la principalul – pentru cine și pentru ce se face totul? Da, valoarea noastră – sunt oamenii minunați ai Moldovei, dar câți au rămas în Moldova însăși? În 35 de ani, populația s-a înjumătățit. Ce valori sunt valoroase astăzi pentru oamenii noștri? Cu ce anume suntem unici ca țară și poporul ei multinațional? Ce ne diferențiază de alte popoare? În ce constă caracterul inovator al economiei noastre? Și al vieții? etc.

Tocmai tendința către unicitate formează astăzi societățile și statele. Și tendința se va consolida doar cu anii. Eu însumi spun asta de mult, și exact asta am auzit acum de la singurul participant la discursuri – ambasadorul Maltei la București, președintele Camerei de Comerț Italiene, Roberto Musneci. Nu un moldovean, ci un străin. El a fost singurul care a spus că paradigmele s-au schimbat, că există o cerere pentru o nouă conștientizare a economiei, că unicitatea va fi din ce în ce mai solicitată... Se vedea că se uita în public, pierzând speranța și căutând în el măcar o oarecare înțelegere a spuselor sale, căci a spus ceva important și a spus așa cum trebuia spus. Roberto, eu v-am auzit. Și asta înseamnă că ziua mea nu a fost trăită în zadar. Și împreună cu mine, v-a auzit fiecare care mă citește și mă aude. Nu sunteți singur. Veniți mai des în țara noastră...

O altă frază valoroasă care mi-a atras atenția a fost rostită tot nu de un cetățean al nostru – "cât puteți lua? Începeți deja să creați".

Începeți...

Un mesaj foarte bun adresat statului nostru.

Rezumând, – v-aș putea spune încă câteva detalii ale observațiilor, dar și acestea sunt suficiente pentru reflecție, – voi face, probabil, o concluzie paradoxală. Ar fi fost cu totul rău dacă nu aș fi auzit nici o remarcă sănătoasă pe parcursul acestor două evenimente. Tocmai de la oamenii noștri. Dar nu, i-am auzit și pe ei. Oamenii se apropiau de mine, spunând că în societate există o cerere pentru logică, gândire, identitatea noastră și o strategie de dezvoltare propriu-zisă, nu vorbe despre ea.

Și asta înseamnă că speranța pe care o căuta Roberto în sală nu este pierdută. Și noi – nu suntem ființe neputincioase.

Reflectați la asta.

Și încercați pentru voi sau cu voce tare să răspundeți la fiecare punct al acestei publicații. Sunt interesată să vă ascult... și să analizez punctele de creștere pe care le-ați văzut pentru Moldova și pentru noi toți.

O zi bună tuturor!

Cu stimă, Elena Radu,
"INBRASA".

Chișinău,
08.04.2025.