Vă amintiți jocul pentru copii despre mare? Marea se înfurie – unu, marea se înfurie – doi, marea se înfurie – trei, figura marină pe loc îngheață! Schimbați cuvântul „mare” cu „lume”. Lumea se înfurie unu, doi, trei... Ce figură am obținut?
Ciudată. Neîncadrându-se în ceea ce ne-am obișnuit. Așa, că nici imaginația nu poate uneori să sugereze ochilor ce văd. Pandemia a distorsionat focalizarea vederii, oamenii sunt pierduți, ceea ce funcționa înainte, acum se strică. Ies la suprafață probleme ascunse în diferite domenii ale vieții – de la personal până la public. Și mai sunt și măștile-botnițe, distanța fizică a tuturor între toți, nervozitatea și șovăielile în lateral. Cu adevărat o figură strâmbă a lumii!
Cu toate acestea... poate că totul nu este atât de ciudat? Chiar dacă la cuvântul „pandemie” în minte vine asocierea cu experimentul?!
Am menționat despre experiment în articolul „Paradigma noii epoci – sociocrația” (2011-2014, https://pr-club.com/pr_lib/pr_raboty#37). Am scris că experimentul multinivel – când sunt implicate simultan omul, societatea, statul, grupuri de țări, planeta în ansamblu – este întotdeauna mai interesant decât cel pe un singur nivel, cu un singur obiect de observație. Și acest lucru este într-adevăr așa – pentru a înțelege viața, trebuie să o vezi multilateral.
Dar din ce moment să începi să privești? De exemplu, de la Fukushima. De la 11 martie 2011 – de la data care a unit în sine cutremur, tsunami și accidentul de la centrala nucleară și a avut influență asupra întregii planete. Pentru mine, această dată este una de hotar. Și așa cum arată timpul, nu doar pentru mine. Exact după nouă ani, zi cu zi, 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății va declara pe Pământ pandemia de COVID-19, combaterea căreia ne referă destul de ferm la concepte nu doar medicale, ci și „societate”, „experiment”, „scară”.
Așadar, lumea s-a schimbat. Dar s-a schimbat ea doar acum, în 2020? Sau a existat preistorie? Da, a existat. Eu numesc acest lucru valurile sociocrației – anumite etape cu evenimente cheie, care conduc la reorganizarea lumii. În cazul nostru, la schimbarea paradigmelor de la globalizare la suveranitate și aspecte naționale, precum și la reorientarea sensurilor dezvoltării omului și statului său, formarea tendinței spre personalitate.
- Primul val - acțiunea „Occupy Wall Street”. A început ea toamna anului 2011 în SUA parcă dintr-o fleac (tineri specialiști financiari au ieșit în stradă la un protest șezând împotriva vechilor reguli), însă în decursul unui an s-a încins aproape în jurul întregii planete, ajungând până în Coreea de Sud.
- Al doilea val - din Est, cuprinzând nordul Africii, în Europa a pornit fluxul masiv de migranți, ca răspuns la care aceasta a început să ridice garduri de-a lungul frontierelor statelor sale. Adică, impulsul de nemulțumire, manifestat în primul val, a provocat mișcarea maselor umane. Care a dat naștere contraponderii – dorința țărilor de a se proteja de acest semn al globalizării, când masele se deplasează liber prin lume din cauza absenței frontierelor. Vârful valului a fost la sfârșitul lui 2014 - începutul lui 2015.
- Al treilea val - țările au intrat în mișcare, începând întoarcerea mașinilor birocratice în interiorul lor. Prima a fost Grecia (prim-ministrul Tsipras), în 2015 făcând o încercare de a se întoarce de la UE către sine însăși. Cea mai vizibilă tendința s-a manifestat din 2016. În lista țărilor-generatoare de știri din acea perioadă s-au aflat SUA (victoria președintelui Trump), Marea Britanie (Brexit), Bulgaria (victoria președintelui Radev), Moldova (victoria președintelui Dodon). Reacția Franței, Germaniei. Decretul președintelui Rusiei despre coeziunea națiunii... Și toate acestea pe fondul anomalilor naturale (până la schimbarea mai devreme a direcțiilor curenților aerieni în straturile superioare ale atmosferei), neînțelese de oamenii de știință. Despre natură în sociocrație există și ea o mențiune...
În cursul celui de-al treilea val (acesta a durat până la data declarării pandemiei de COVID-19) s-au manifestat particularitățile și maturitatea diferită a țărilor și politicienilor lor. Din păcate, în loc de rezolvarea problemelor interne, cineva continua să privească în afară (SUA), iar cineva s-a agățat excesiv de putere. În ansamblu, țările s-au schimbat puțin în tendințele apărute spre personalitate și spre sine. Și aceasta a început să creeze tensiune socială (aproximativ un an și jumătate de grevă a vestelor galbene în Franța, Italia etc.), a apărut un parad al longevilor la putere (Kazahstan, Rusia, Belarus). Epidemia de COVID care a început a manifestat slăbiciunea UE (pe exemplul absenței ajutorului pentru Italia în lupta ei cu boala acest lucru era clar vizibil).
Lumea a intrat în stadiul de dezechilibru – din cauza nepotrivirii mișcării către noul și aplicării abordărilor și gândirii vechi.
Și iată, 11 martie 2020 – data declarării pandemiei. Toți în carantină, toți despărțiți pe luni de zile, toți în măști. Ca și cum o mână invizibilă întregii planete a închis simultan gura și a dat timp de gândit. Despre sine, despre viața sa, despre prieteni, despre iubiți, despre Pământ, despre afaceri... S-a oprit producția, noi toți am văzut clar că planeta a respirat aer curat. Și ce a făcut omul? El oferta nu a acceptat-o. Nu voi spune că în ansamblu, dar în masa lor oamenii se manifestă puțin ca oameni gânditori. Eu văd acest lucru pe exemplul Republicii Moldova natale, în care totul fierbe fără rost și se mișcă haotic în mod vechi, coborând țara din nou și din nou mai jos în dezvoltare.
Și atunci a început următorul val de schimbări. Cu toate acestea, spre deosebire de cele anterioare, care acționau condiționat orizontal, acesta a mers în adâncime. Să-l numim primul val al celui de-al doilea nivel:
- A început el din nou în SUA – uciderea unui afro-american de către un polițist alb a scos la iveală nu doar tensiune socială, a provocat lupta împotriva rasismului atât în Statele Unite în sine, cât și în Europa, Australia, Africa. Și în plus, cu rasismul nu doar al zilelor noastre, ci și anterior din istorie. A izbucnit războiul cu monumentele (până la monumentul lui Cristofor Columb, care a descoperit America), cineva dintre luptătorii deosebit de exaltați a ajuns să spună că Hristos pe cruce reprezintă simbolul superiorității omului alb față de cel negru, și ar trebui să-l scoatem de acolo...
Și acesta este deja un semn că procesul de fragmentare și resetare a familiarului a ieșit la un nivel mai profund decât se putea presupune mai devreme.
Rezumând cele spuse, se poate constata cu încredere că până când nu vor fi rezolvate scopurile noii paradigme, procesul va continua. Deci nu este surprinzător că figura lumii acum arată strâmbă.
Și este de înțeles: s-au pierdut reperele, este testată și clătinată credința, mâinile se apucă de familiar, și capetele aproape nu nasc idei noi. Netriviale, creative, orientate către dezvoltare și viitor.
Tocmai viitorul – ușa către tot. Cheia – sociocrația - o aveți deja, trebuie doar să o folosiți corect. Pentru a nu vă opri, ci pentru a intra.
© Elena Radu,
Master în administrație publică, expert în branding strategic.
01.07.2020, Chișinău.