PROGRAM-CADRU DE DEZVOLTARE
Doar orb, surd și fără mâini nu va observa criza multiplă multinivel existentă astăzi în Republica Moldova, pe care mulți o numesc în mod blând turbulență și situație complexă, derivată din factori externi aflați în afara controlului moldovenesc.
Într-o oarecare măsură ne aflăm într-adevăr într-o astfel de situație slab controlată de administratorii moldoveni, dar doar într-o oarecare măsură, căci ceea ce este controlat de ei se află de asemenea în criză. Este evidentă criza de sensuri, criza instituțiilor, criza de cadre, criza acțiunilor… în sumă aceasta ne dă invizibilitatea noastră totală sau indicatori foarte scăzuți pe harta mondială a secolului XXI.
De ce este Moldova un outsider stabil în indicatori? Fără echivoc, răspunsul se află în calitatea insuficientă a managementului - de stat și privat, - însă și reperele de sens joacă aici un rol deloc secundar. Aș spune chiar principalul.
Nu de primul an1 observ în punctele de decizie moldovenești absența unei viziuni strategice de dezvoltare a țării noastre pe decenii înainte: orizontul de cuprindere al persoanelor responsabile, din păcate, continuă să fie limitat la cicluri bugetare și electorale scurte. De asemenea, în ciuda schimbării paradigmei în lume încă în 2011, astăzi, la mijlocul anului 2026, văd păstrarea inerției viziunilor și acțiunilor manageriale locale, care generează și multiplică erorile în aceste acțiuni și în rezultatele așteptate după ele.
Unul dintre exemplele evidente - situația cu resursele de muncă, a căror necesitate în țara noastră, din cauza demografiei în scădere sistematică și a nivelului de trai în scădere, este foarte acută. Suntem în top cinci al țărilor lumii care pierd cel mai rapid populație!
Pentru a ridica nivelul de trai și a rezolva această problemă, guvernul Moldovei a formulat acum un an o viziune pe termen lung de dezvoltare a statului nostru sub forma unei fraze simple - „produselor noastre le trebuie valoare adăugată”. Cum spuneam atunci, acest obiectiv nu corespunde tendințelor secolului XXI și este învechit cu vreo 100 de ani, dar bine, dacă există până acum sub forma unui far al dezvoltării de stat, să vedem ce soluție a găsit autoritatea moldovenească, pornind de la reperul de sens stabilit de ea. Destul de neașteptată – nu întoarcerea propriilor cetățeni acasă, ci aducerea de migranți de muncă necalificați din țările Asiei Centrale. Alegerea arealului de origine al lucrătorilor se justifica simplu – mentalitatea lor este similară cu cea moldovenească, deoarece toți provenim din URSS și CSI.
După critica noastră, inclusiv, a calității resurselor de muncă sosite (Moldova are nevoie de ingineri competenți, dar vin muncitori necalificați, curieri și femei de serviciu), funcționarii au renunțat la această soluție… pentru ca după un an, acum, necreând condițiile cuvenite pentru implicarea directă a cetățenilor moldoveni în economia propriei țări și, respectiv, neobținând rezultatul dorit al activității lor sub forma creșterii economice, să adopte o soluție similară, dar cu o clasă mai jos - să inunde Republica Moldova cu migranți de muncă slab calificați din Nepal, Bangladesh și India. Și nu doar să-i aducă în Moldova, ci oferindu-le prioritate față de cetățenii moldoveni, inclusiv financiară sub forma unor ajutoare bănești. Pentru a obține ce în final? Risipirea culturii moldovenești, eliminarea din economie a și mai multor moldoveni, căderea țării la niveluri inferioare în căutarea miracolului economic din manuale învechite pe seama noilor lucrători slab calificați și slab plătiți? Deja din Africa?.. Noi, de altfel, prin nivelul actualei noastre dezvoltări suntem chiar în vecinătatea țărilor africane slab dezvoltate. Se pare că autoritățile se străduiesc să fixeze acolo poziția noastră...
O problemă similară, de altfel, există în Ucraina vecină, țările UE, Canada… în toate statele care aderă la ideea unei crize structurale.
Și aceasta este o eroare fundamentală, deoarece tuturor ne-a venit timpul să conștientizăm că nu ne aflăm într-o criză structurală, ci într-una de fază.
Voi explica. Există două tipuri de crize – structurală și de fază. Criza structurală — este atunci când apar defecțiuni separate în interiorul sistemului existent (locale sau sectoriale), care pot fi „reparate”, de exemplu, prin reforme sau optimizare. Criza de fază — este o ruptură globală a orânduirilor, când sistemul se epuizează și apare necesitatea unei regândiri complete și a trecerii la un nivel calitativ nou.
NE AFLĂM ÎNTR-O CRIZĂ DE FAZĂ!
Aceasta înseamnă că orice reforme pentru păstrarea sau alinierea sistemului obișnuit - sunt ca un plasture pentru un mort.
Aceasta înseamnă că sunt necesare o regândire conceptuală și o resetare a Republicii Moldova pentru ca noi să ne întărim, să ne ridicăm și să ne declarăm demn în fața lumii ca o țară nu a trecutului, ci a prezentului și viitorului. O țară care produce nu descurajare, sărăcie și capacitate de muncă cu acul „la jumătate”, ci dezvoltare reală, adecvată provocărilor timpului.
Ce este necesar pentru aceasta? Mai întâi noi, ca țară, trebuie să ne conștientizăm nu ca obiect, ci ca subiect al vieții și politicii, și doar după aceea putem construi pașii noștri următori, formându-ne pe noi înșine.
Ce îi oferă țării subiectivitatea?
• Prezența la ea a unei imagini a viitorului. Și nu doar o imagine a viitorului, ci o imagine creativă (!) a viitorului statului său.
• Pornind de la imaginea creativă a viitorului formulată și articulată, înțelegerea ce om al viitorului trebuie să pregătească țara și ce sistem de educație trebuie să aibă statul pentru aceasta.
• Prezența la țară a unei culturi proprii și definirea codului său cultural.
• Pornind de la imaginea creativă a viitorului, înțelegerea omului viitorului, cultura țării sale și reperele de dezvoltare pe termen lung, exprimate în codul cultural, formularea propriei paradigme și, ca consecință, resetarea sa ca țară într-o calitate și un context noi.
La nivel de cadru aceasta arată astfel:
1. IMAGINEA VIITORULUI
Marea Idee: Republica Moldova se formează ca o țară-brand, a cărei esență este de a fi un spațiu al dezvoltării anticipative.
Marea Idee dezvăluie imaginea viitorului: dă răspuns la întrebarea „de ce există țara?” în înțelegerea civilizațională, stabilește direcția de dezvoltare a statului, unește elitele și societatea, transmite un mesaj clar lumii externe și se transformă (detaliindu-se) în instituții și politici.
Marea Idee formulată de noi conține în sine trei niveluri de sens, care explică imaginea viitorului pentru diferite audiențe:
a) civilizațional,
b) statal,
c) uman.
Nivelul civilizațional: Moldova – spațiu al dezvoltării anticipative. Imaginea viitorului țării este prezentată la scară largă, filozofic, nu ne limitează la o anumită ramură concretă sau șablon academic, admite diferite modele de realizare.
Nivelul statal: Moldova – țară de înaltă adaptabilitate. În secolul XXI câștigă nu cele mai mari, ci cele mai rapid adaptabile sisteme. Acest slogan este logic pentru un stat mic, justifică reorganizarea, leagă inteligența artificială (algoritmii sintetici), educația, regiunile de dezvoltare și economia, explică flexibilitatea țării.
Nivelul uman: Moldova dezvăluie potențialul omului. Teza combină educația, tehnologiile, cultura, regiunile, sănătatea, antreprenoriatul. Avantajul acestei formulări este că nu este despre economie, este – despre omul viitorului.
În sumă, toate cele trei niveluri de sens ale Marii Idei, adresate oamenilor și țărilor, transmit o imagine profundă, amplă, clară, creativă și politic stabilă a Republicii Moldova din secolul XXI.
2. OMUL VIITORULUI
Ce om corespunde acestei viziuni a viitorului Republicii Moldova și epocii în ansamblu? Pornind de la observațiile de mai mulți ani asupra schimbărilor din lume și înțelegând etapele noii paradigme, pot spune că el trebuie să fie:
- variativ (flexibil, mobil, combinând în sine calitățile de „umanist” și „tehnician”, capabil să se simtă liber nu doar în domeniul său îngust de cunoștințe profesionale, ci și în domenii conexe și chiar nelegate),
- posedând gândire critică și inginerească, imaginație și spirit inventiv,
- el trebuie să aibă simultan anumite calități personale (calități de bază ale sociocratului2) – bunătate/blândețe, aspirație, libertate, voință/caracter/coloană vertebrală interioară, obligativitate/abilitatea de a-ți ține cuvântul.
Setul enunțat este cheie, dar nu dogmatic - el poate fi completat cu cunoștințe, abilități și competențe suplimentare, care dezvoltă personalitatea omului conform provocărilor timpului și imaginii declarate a viitorului statului. Însă și lista de bază ne oferă nu doar un om competent, ci și unul modern, capabil să se adapteze la cerințele epocii și să fie competitiv. Ceea ce este necesar atât direct Moldovei, cât și lumii în general.
3. CODUL CULTURAL
Principala problemă a majorității încercărilor de a formula codul cultural moldovenesc constă în faptul că ele descriu caracterul național și tradițiile, și nu un program cultural al viitorului. Adică, îndreaptă privirea spre trecut, demonstrând etnografie, și nu arată funcționalitatea și aspirația înainte. În realitățile de astăzi, doar etnografia este insuficientă pentru dezvoltarea statului.
Codul cultural al țării, care pretinde la subiectivitate, — nu este nostalgie și folclor, ci un set de atitudini profunde, care asigură reproducerea tipului necesar de om și tipului necesar de stat.
Cercetările moderne arată că dezvoltarea inovatoare durabilă a statelor mici, la care se referă și Republica Moldova, este legată nu atât de resurse, pe care aproape nu le avem, cât de combinarea mai multor factori culturali: gândirea pe termen lung, distanța scăzută față de putere, capacitatea înaltă de adaptare, toleranța față de diversitatea opiniilor, dezvoltarea capitalului uman și cultura inițiativei.
În plus, trebuie reținut că codul cultural al statului trebuie să corespundă simultan cinci criterii:
• Să decurgă din istoria țării.
• Să funcționeze în secolul XXI.
• Să fie baza educației.
• Să fie baza economiei.
• Să fie capabil să dăinuie 50–100 de ani fără a se învechi.
Ce corespunde acestor parametri, imaginii declarate a viitorului Republicii Moldova, tendințelor globale ale secolului XXI și caracteristicilor culturale, pe care cercetările le leagă de succesul statelor mici în epoca cunoașterii și a IA?
Răspunsul este evident - formula „A dezvălui potențialul. A crea viitorul”, care poate fi explicată astfel: statul, societatea și cultura există pentru ca fiecare om, fiecare regiune, fiecare idee și fiecare generație să poată dezvălui maximul posibilităților sale.
4. ARHITECTURA VIITORULUI (alfa transformării strategice)
Anterior